Ssssimply gorgeous!

I-am găsit pe un site şi sunt pur şi simplu adorabili. Şi par şi 36 ;))

p.s. atât pe azi, restul când mă trezesc. din aburi.

Great!

Consiliul local al unui orăşel din Louisiana a votat în unanimitate o propunere prin care purtatul pantalonilor care lasă la vedere lenjeria devine o infracţiune. Infracţiune sancţionată cu 500 de coco. Şi cică statele aparţinând U.S. adoptă o grămadă de legi aiurea. Asta mi se pare excelentă! Păi ce mă interesează pe mine când merg şi eu ca omu', cu şunci în plus sau în minus (da da, noi toate fetele vrem mereu să slăbim), să beau un suc sau să mănânc undeva şi dau cu ochiu' de underwearu' lu' Gicuţa de la masa din faţă, sau poate chiar şi mai rău, din stânga sau dreapta mea? Păi pe româneşte acu', nu vreau să-ţi văd chiloţii, fatoooo! Stimabilelor, ţineţi-vă pantalonii pe voi. N-o să fiţi remarcate de nici un Gicu în felul ăsta. Doar poate unul amator de aur în exces şi mp3 player cu manele la maxim. Dar, watch out, cică s-au emancipat şi ei acum, după intrarea în UE ;)

Acum cel mai tare, că tot mi-am adus aminte, ştiaţi că există fund de ţopinelă? Fund special parcă pentru ţoape. Un model mai dreptunghiular, ieşit in relief în partea de sus şi aproape invizibil în partea inferioară, de obicei cu pantalonii mulaţi pe dânsul, cu saboţi în picioare şi cu pedichiura de mult uitată, de o culoare roşu spre roz. Ei, specimene de-astea găsiţi prin tramvaie mai ales and trust me, u'll understand. E enervant să vezi aşa mulţi dobitoci pe cm2. Într-un post viitor despre mascara în tramvai ;))

p.s. ţineţi pantalonii pe voi să nu vă vedem cu toţii aţele!

"Doamnei profesoare, cu dragoste"

Am citit un articol de-al lui Lucian Mândruţă în Dilema Veche, ultimul număr, legat de povestea de la tv cu profesoara din Bucureşti, cu elevul care s-a aruncat de la balcon, u all surely know the story. Mi s-a părut super super interesant şi sunt total de acord cu ce e scris în cadrul articolului. Chiar cred că merită citit, fie că sunteţi la curent cu toată povestea sau nu.


"În caz că cineva întreabă, eu sunt pentru amorul cu doamna profesoară. Iar în cazul extrem în care chiar trebuie să dau explicaţii, poftim: dragostea e un lucru natural. Să te baţi cu ea e ca şi cum te-ai opune ploii, durerii de burtă după prune cu apă sau rating-ului la ore târzii, pe ecranele pe care scrie senzaţional - noi dezvăluiri!.

Dragostea cu doamna profesoară nu e doar un drept inalienabil al liceanului - e chiar un semn de normalitate. Să iubeşti o femeie mai în vârstă, frumoasă şi deşteaptă e oricum mai bine decât o colegă proastă şi urâtă. E o dovadă de bun-gust, iar Dumnezeu ştie că avem nevoie de un transport umanitar de simţ artistic în liceele noastre! Pe lângă asta, să recunoaştem, amorul împlinit cu cea mai frumoasă profesoară din şcoală e un vis vechi al omenirii de liceu. E fantasma noastră, de toate zilele şi vacanţele. E orizontul magic al maturităţii, visul împărtăşit cu toţi colegii de ţigară din curtea şcolii, speranţa care, de multe ori, ne face să mai înghiţim încă o oră de mate după una de bio după una de chimie. Pentru că avem dirigenţie azi, cu Ea!

Dar motivul cel mai simplu pentru care sunt de acord cu dragostea dintre cei doi (chiar sfârşită trist, dar nu din vina iubirii, ci a iubiţilor) este că toată lumea pare împotriva ei. Şi asta e suspect. Avem în ţara asta o istorie a majorităţilor exagerate, începând cu 20 mai 1990 şi terminând cu echipa naţională de fotbal. Avem o istorie a majorităţilor morale, care cred că homosexualii trebuie luaţi cu pietre, papistaşii daţi afară din biserică, femeile măritate trimise la cratiţă. Avem o opinie publică care abia aşteaptă să se implice în cîte-o cauză retrogradă, în numele familiei, stabilităţii naţionale sau chiar fără nici un nume, aşa, de chichi.

Evident, pe doamna profesoară or s-o dea afară din învăţămînt. Oricum, ar fi trebuit să plece: povestea asta îngrozitor de publică nu-i mai permite să predea şi să mai fie şi ascultată. Însă n-ar trebui să ne grăbim cu oprobriul doar pentru că ea trăieşte, iar iubitul minor e mort. Părinţii lui, care au acceptat situaţia şi se răzvrătesc acum împotriva ei ar trebui să dea dovadă de consistenţă: cînd au greşit, de fapt, atunci sau acum? Şi mai ales ar putea să nu se mai învinovăţească (aşa cum îmi închipui că o fac). Copilul lor era major, iar asta a fost decizia lui. Moartea lui merită să fie respectată, nu obligatoriu răzbunată.

Acum cîţiva ani, mulţi, mulţi, în liceu, am cunoscut o fată, cu care am rămas amic şi mai mulţi ani, pînă în ziua în care s-a sinucis. Terminase două facultăţi, se măritase şi nu era fericită. Cum nu fusese – cred – niciodată cu adevărat. Într-o zi am aflat de moartea ei, şi m-am străduit să par surprins. Însă n-am fost, pentru că în multe privinţe, am crezut întotdeauna că moartea i se potrivea cel mai bine. Era felul ei de a fi, întunecat şi sumbru, profund şi perfect lucid. Poate fi un lucru crud de spus, mai ales cînd ştii că s-ar putea să citească şi părinţii. Dar e adevărat: unii oameni se nasc să se zbată pentru viaţă, pînă la capăt. Iar alţii sînt sortiţi să pună, cu moartea lor înainte de vreme, un semn de întrebare pe întreaga aventură umană.

O vorbă şi pentru colegii care ne-acuză că facem din drama asta ocazie de rating. Păi, domnilor inchizitori, dacă e să ardem televizorul în piaţa publică, eu zic să scoatem acolo, să meargă focul mai bine, şi vreo cîteva tone de cărţi. Să-l ardem pe Sofocle care descrie cazul scandalos al iubirii carnale al unui tînăr pentru mama lui pe care n-o recunoaşte la timp, cu cîteva crime şi violenţe în background. Dar şi pe jurnalistul Dostoievski, care sub titlul senzaţionalist Crimă şi Pedeapsă relatează cu mult mai pe larg decît OTV-ul fapte pedepsite cu închisoarea de pînă la 25 de ani… De fapt, dacă e să pedepsim ceva în toată povestea asta, aceea e natura umană. Începeţi dumneavoastră, vă rog – vin şi eu mai tîrziu."

Genial, cum ar spune cineva :)

Ok..Home..

Ok, bun am ajuns acasă. And now comes the moment to pop out THE question: "şi acu ce?" Bun bun, eram very happy că vin acasă şi acum ce mai fac? Mi-a cam trecut :) Nu mai e nimic ca înainte, deja ca să-mi pun lucrurile trebuie să le mut pe altele, camera mea a devenit depozit de all the crap that we don't use; nu mai e mult până "Ştefaniiiiiaaaaa, stinge lumina că e târziu!!" şi tot aşa :) Să vedem mai bine cât mă ţine de data asta până mă cert cu mama

Eh, de-abia m-am trezit, e soare, e frumos şi tre să găsesc cu siguranţă ceva de făcut. Ies la plimbare laterz. :D

Yawn

Mi-e somn.

Mă uit la meci. Frumoasă culoarea stadionului. E trendy. Poate nu ia iar România gol în ultimul minut. De fapt cred că sunt culorile de la televizor. Dar oricum gazonul e trendy. E trendy să ai gazon la casă şi floricele. Eu vreau leagăn. De când sunt mică vroiam o casuţă cu leagăn.

Mi-e somn.

Mâine plec acasă. Yeeee! I will miss this place 4 the summer. Şi urmează plictiseala de acasă pentru că bineînţeles lumea nu a venit încă. Sau, cel puţin, lumea care mă interesează pe mine :) Turcia la sfârşitul lunii. 10 zile de soare. Yupii!

Mi-e somn iar.

Urmează În gura presei, răsfoit puţin un număr din Luxury&Famous, tks 2 my best friend forever şi probabil somn de voie. Mâine e mult de umblat. 400 km. Yuck! Wish me luck!

"Neaţa"

Mă culc şi eu aseară, ca un om anomal ce sunt, pe la ora 3 şi un pic cred. Da da, trecuseră poveştirile adevărate de pe acasă şi ştirile în reluare de pe pro. Am descoperit în schimb o doamnă, cum sa spun, o adevărată doamnă, pentru că mai avea puţin şi rămânea acolo la vârsta pe care o avea, care prezenta un fel de emisiune pe antena1 de a trebuit să ascult vreo 5 minute să-mi dau seama ce căuta pe ecran. Era ceva cu astrologia, pana mea.. Şi trebuia să dai telefon, cu 1,55€ pe apel.. Şi doamna respectivă a vorbit singurică cred toată emisiunea. Tre să fii de-a dreptul cretin să suni la aşa ceva, parerea mea :) For those who rili wanna see, emisiunea se numeşte Concurs Interactiv şi începe pe la ora 2 :D

Daaaar, nu ăsta era scopul post-ului. Dimineaţa, când dormeam mai bine şi visam că ma scotea şi pe mine un băiat frumos la o plimbare, sună telefonul. Fraţilor, voi daţi telefoane la 10 jumate? Sau sunt doar eu absurdă. Lăsaţi-mă să dorm, vă rog eu frumos :) Mai uită omul să dea telefonul pe silent şi deja încep mesaje, beep-uri, telefoane..şi încă nu mi-am găsit soneria care să mă binedispună atunci când mă trezesc.

P.S. Mâine plec acasă!! Muhahahaha. Cam aşa arăt eu în momentul când spun că plec finally home :) Schimbare de ultimă oră, joi plec acasă hihi.

... Cadou?!!!!!!!! ...

De ziua copilului :)

Vacanţăăăăă!!!!!

Aaaah, what a life! Uite aşa să-ţi petreci toată vara. Acum că am terminat cu toate examenele şi sunt foarte mândră de mine că am numai note bune mă gândesc pe unde o să bântui vara asta. Scumpii mei părinţi şi-au făcut cadou 10 zile în Antalya, chiar dacă după Kusadasi anul trecut, "e prea cald, nu mai venim în Turcia", puteam să jur că acum că tot au scăpat de copil nu mai merg nicăieri. Ei nu! Şi încă se respectă. Anywayz, nu pot decât să mă bucur.

Vara asta vreau în Grecia. Iar. E mult prea tare Grecia. Nu e nici scump, ai ce vedea (fetele ştiu de ce), e plin de istorie peste tot.. Vorba cuiva, profită de orice piatră din care pot face un monument. Eu personal, vă recomand Grecia. Turcia e interesantă, dar aduce mai mult a România. Aaaa, şi am mers cu microbuz ca cel care a explodat în timpul atacurilor teroriste de acum doi ani :)))) În bazar e mişto, găseşti o grămadă de prostioare care de care mai interesante. Dar relativ scumpe! Pretty cool. Şşşşi pentru iubitorii de stat degeaba la o pensiune pierdută de restul lumii, vă dau eu mai multe detalii. Pe la Putna pe undeva.

Sunny day today in Bucharest. Chiar prea sunny la un moment dat probabil. Nu s-a mai întâmplat nimic interesant. Can't wait to get homeeeeeeeeee!! Hmm, cred că e minunată vremea pentru o plimbare prin mall Vitan. E super de când l-au redeschis. Cred că am să trag o fugă să mă casc pe acolo. Doar atât momentan :) Vă anunţ mai târziu ce am văzut interesant. Hihihi.